Poveste fara sfarsit…

Cineva in seara asta ma intreba ce am? I-am raspuns simplu…poveste fara sfarsit… S-a mirat, oare nu a inteles? Oare eu m-am facut destul de inteles? Raspusul e dincolo de noi…

De ce mereu totul incepe si se termina cu o relatie? Fie ea de lunga sau scurta durata? Mereu mi-am pus si probabil am s-o mai fac….care este menirea omului pe Pamant? Sa se nasca, sa creasca, se indobitoceste cu o doctrina pe care multi o blameaza, putini o respect, iar mai presus de asta, este dorinta ta, a mea, a noastra de a ne darui. Prin gesturi, prin sentimente, prin tot… ne daruim. Dar cui. Asta noi alegem, sau pur si simplu…se intampla! Te loveste, esti chiaun si te intrebi…pentru ce, iar apoi inevitabila intrebare… pentru cine? HA HA HA! Te uiti in oglina, asta daca nu cumva e deja crapata si tot iti pui intrebari.

Eu azi dimineata, intr-un mom din acesta de profunzime maxima, am reusit sa gasesc un raspuns…chiar daca a fost cu riscul de a ma taia pe obrazul drept, in timp ce ma barbieream,

Sunt convins ca si voi, va surprindeti in momente de genul acesta in care sunteti doar voi …cu voi..si incercati sa disecati firul in 4..sau chiar mai multe..incercati sa va raspundeti unor intrebari…de multe ori chiar intrebatoare. inevitabil vine si acest…”DE CE”?

Pauza de suc – (merci Irina pt gand)

Amintiri din Pacific III

Back…

N-as fi crezut ca voi mai scrie partea a 3-a! Nu voi ajunge niciodata sa fac o poveste din 12…13…sau 15.000 de parti, ca doar nu e telenovela si nici carte nu fac  🙂

Ai uitat povestea? Reciteste “Amintiri din Pacific I si II”, altfel, nu ai sa intelegi si n-ai sa prinzi firul 🙂

O sa va intrebati de ce am ales urmatoarea melodie pentru aceasta parte a 3-a. Citeste mai departe si vei intelege!

…………………………………………………………………………………………………………………………………..

Noaptea devenea tot mai adanca, valurile se auzeau usor… o muzica in departare, se auzea foarte usor, iar ritmurile ei parca ajutau la completarea si stimularea impulsurilor, trairilor, senzatiilor si sentimentelor din acel moment…. eram doar noi ….nisipul si apa… restul chiar nu mai conta…

Amintiri din Pacific (II)

Sa dau Caesar-ului…ce este al Caesar-ului si am sa continui povestea… chiar daca lipsesc multe elemente.

Aprind o tigare, dau drumu la piesa si ma las dus de val “de culoarea Pacificului…”

… Am ajuns langa ei, ghemul de blana si par, maini si labe, roscat si cenusiu-gri, era foarte bine inchegat…

Rasul placut si copilaresc, pe care nu-l asteptam, ma bulversa cumplit…

M-am asigurat ca nu se poate intampla nimic rau, am rasuflat usurat , m-am intins pe nisip, la o distanta de 2 m de ei, mi-am aprins tigarea si priveam cand la ei cum se joaca…cand la valurile ce udau tarmul golfului… Iar acel soare ce se oglindea in luciul apei si ce transforma stropii de apa si spuma…in mici cristale… nu-mi pot sterge acea imagine din minte…

Timpul a trecut, iar Ice a lasat joaca si a fugit in apa… iar femeia, ce pana atunci nu reusisem sa-i vad chipul, s-a intins pe burta la cativa cm de mine si si-a lasat barbia in palme…sprijindu-se in coate..

Avea niste trasaturi atat de frumoase, liniile fetei ii conturau si scotau in evidenta buzele senzuale, ochii migdalati, nasul mic si usor in vant, avea o alunita mica si parca pictata asezata pe obrazul stang…privirea strengareasca ….

Amintiri din Pacific…

Se spune ca dragostea apare atunci cand ne asteptam cel mai putin, vine pe nesimtite, ne suceste mintile, iar daca nu suntem capabili sa o pastram, dispare in noaptea grea fara sa ne dam seama…. “fuse, fuse si se duse..”

Vacantele aduc cu ele, pe langa libertate si buna dispozitie, foarte multe surprize… unele placute, altele mai putin placute… Pana la urma este vacanta si trebuie sa ne simtim bine…

Zis si facut! Luat bilet spre America de Sud, ajuns pe malul Pacificului…dupa 14 ore de zbor…fara tutun (doar eu stiu cat a trebuit sa indur si sa rezist eroic atatea ore, fara pic de nicotina). Dupa acest zbor cred ca am luat 2 kg la cate dulciuri si ciunga am bagat la purtator…

Era inceputul anului..un Ianuarie friguros si umed, de unde plecasem…ajuns la o clima calda, calma, primitoare…cu 36-38 de grade in mijlocul zilei…imi era bine… O senzatie stranie imi agita mintea si sufletul in fiecare dimineata cand ma plimbam pe plaja descult, dupa ce-mi luam micul dejun…(pepene galben si rosu, feliat si 2 pahare de fresh de portocale)…

Dor de duca…

E noapte, destul de tarziu pot spune, 4:02 am (multa lumea doarme la ora asta), am uitat de mult ce care este terminologia cuvantului somn. Rascolesc youtube-ul, tigarile se sting una cate una, afara sunt -2 grade, iar eu simt o dorinta nebuna de a evada in noapte, asa cum o faceam odata….candva….undeva…la 3000 km de aici.

As putea s-o fac si acum, aici, nu? 🙂 Nu are acelasi farmec. Lipsesc multe elemente din cadru pt a putea sa aranjez acel puzzle. Kent-ul lung, doza de energizant, sanwish-urile cu pui si ardei copt, la triughi, luate din benzinarie… Getz-ul mult iubit, luna… si mai ales cd-ul cu Sacred Spirits.

De fiecare data povestea incepea la fel… o zi lunga de munca, se asternea noaptea peste Capitala, iar calatorul visator incuia biroul in urma lui, saluta de fiecare data un ciobanesc german, apoi se urca in masina, aprindea tigarea, pornea motorul si in secunda 2 din boxe se auzea melodia asta….