Icewings

Un blog din “neamul” blogurilor…

Amintiri din Pacific…

Se spune ca dragostea apare atunci cand ne asteptam cel mai putin, vine pe nesimtite, ne suceste mintile, iar daca nu suntem capabili sa o pastram, dispare in noaptea grea fara sa ne dam seama…. “fuse, fuse si se duse..”

Vacantele aduc cu ele, pe langa libertate si buna dispozitie, foarte multe surprize… unele placute, altele mai putin placute… Pana la urma este vacanta si trebuie sa ne simtim bine…

Zis si facut! Luat bilet spre America de Sud, ajuns pe malul Pacificului…dupa 14 ore de zbor…fara tutun (doar eu stiu cat a trebuit sa indur si sa rezist eroic atatea ore, fara pic de nicotina). Dupa acest zbor cred ca am luat 2 kg la cate dulciuri si ciunga am bagat la purtator…

Era inceputul anului..un Ianuarie friguros si umed, de unde plecasem…ajuns la o clima calda, calma, primitoare…cu 36-38 de grade in mijlocul zilei…imi era bine… O senzatie stranie imi agita mintea si sufletul in fiecare dimineata cand ma plimbam pe plaja descult, dupa ce-mi luam micul dejun…(pepene galben si rosu, feliat si 2 pahare de fresh de portocale)…

Era dimineata celei de-a 3-a zile…inceputa in America Latina, la malul Pacificului…o zi cu mult soare…cu valuri mici si apa calda… aveam iPod-ul dat la maxim…si ascultam aceasta piesa…..

O plaja aproape goala, cativa pescarusi imi tineau companie si Ice, Malamutul de Alaska, cel ce ma adoptase din clipa cand am pus piciorul pe acele melaguri… era un mic golf… in fata nimeni…in spatele meu…doar urmele lasete de mine pe mal..si labele patrupedului care ma insotea…din cand in cand….intrand in apa…sa recupereze discul ce i-l aruncam…spre valuri…iar soarele….soarele se redica parca odata cu fiecare pas facut de mine…si razele lui straluceau tot mai tare…in stropii de apa….facuti de valuri….sau de cainele…ce sarea prin apa…si o pleoscaia cu labele lui mari si blanoase…..acei stropi…ca niste bobite mici de cristal…nu-i voi putea uita…nici cand…

La un mom…in departare…observ un trup….o persoana…distanta era destul de mare…asa ca nu am putut sa imi dau exact seama daca e vb de o femeie…sau un barbat….si oricum…nu ma interesa…nu era plaja mea…eram acolo…si-mi era suficient…mi-era bine….pt prima data dupa mult timp…eram eu cu mine, intr-o oaza de liniste si culoare…si-mi era bine…

Urmele pasilor mei…se inmulteau pe nisipul udat de apele Pacificului…unele din ele fiind acoperite….ca si cum ai scrie …”te iubesc”… pe plaja…iar apoi dai cu piciorul…ca sa stergi…sa nu se vada…

Continuand ..plimbarea…pe plaja, jucandu-am cu Ice…la un mom….aruncand “farfuria zburatoare”…spre apa…patrupedul…refuza sa se duca dupa jucarie…si vad…ca o ia la fuga….in fata mea….fara nici o intentie de a se opri..prea curand…

Imi suflec pantalonii albi de in..pe care ii aveam pe mine, ca sa nu-i ud..foarte tare….imi infasor lesa pe mana, strang bine in degete patofii sport…de vara….pe care ii aveam…si incep sa alerg…dupa Ice…strigand la el….in speranta..ca se va opri… Dar cum credeti voi ca un caine cu o personalimate mult mai puternica decat a mea…se va opri…la niste strigate….si/sau comenzi…never…doar javra…la javra..trage…:p

Observ la un mom, in timp ce alergam….ca al meu Ice, din fuga lui…si nu va ganditi..ca-i era rusine sa alerge….face un salt….si tranteste…persoana….imbracata in alb…acea silueta…vazuta…cu ceva timp inainte…. Speriat…ca nu cumva bestia sa faca ceva..iar eu…sa ajung prea tarziu…la locul “crimei”…incep sa fug…cat ma tineau calcaiele…

Odata ajuns la locul faptei… in loc sa aud…tipete…plansete…strigate….spre surprinderea mea….era un gem de balana si par….de alb si cenusiu…de piele si gheare…..

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Trebuie s-o intrerup…

I`ll be back..

February 26, 2009 - Posted by | A fost odata | , , , , , , , , , , , , , , , , ,

4 Comments »

  1. hmm… frate-miu nice ceea ce povestesti tu aici… astept continuarea sa ma conving daca este ceea ce cred eu sau nu 😀 hai ti pup

    Comment by Raluka | February 26, 2009

  2. hmmmmm, ptr cateva clipe am simtit nisipul si valurile mangaindu-mi gleznele

    Comment by vulpi | February 26, 2009

  3. Raluka…nu esti singura care asteapta continuarea… 🙂
    Am lasat comentariul in ideea ca poate daca se aduna mai multe cereri…se sesizeaza si ‘mnealui mai repede…. 🙂 … desi nu prea cred… :)) nu de alta… dar n-as mai avea motiv sa-i zic ca-i “nesuferit”… 🙂

    Comment by Cristina | March 8, 2009

  4. =)) Cristina stai linistita ca nu se sesizeaza… e un om mult prea ocupat ca sa ne mai dea si continuarea… deci frate miu VREM CONTINUAREA!!! VREM CONTINUAREA!!! VREM CONTINUAREA!!! VREM CONTINUAREA!!! VREM CONTINUAREA!!!

    Comment by Raluka | March 22, 2009


Leave a comment