Icewings

Un blog din “neamul” blogurilor…

Amintiri din Pacific III

Back…

N-as fi crezut ca voi mai scrie partea a 3-a! Nu voi ajunge niciodata sa fac o poveste din 12…13…sau 15.000 de parti, ca doar nu e telenovela si nici carte nu fac  🙂

Ai uitat povestea? Reciteste “Amintiri din Pacific I si II”, altfel, nu ai sa intelegi si n-ai sa prinzi firul 🙂

O sa va intrebati de ce am ales urmatoarea melodie pentru aceasta parte a 3-a. Citeste mai departe si vei intelege!

…………………………………………………………………………………………………………………………………..

Noaptea devenea tot mai adanca, valurile se auzeau usor… o muzica in departare, se auzea foarte usor, iar ritmurile ei parca ajutau la completarea si stimularea impulsurilor, trairilor, senzatiilor si sentimentelor din acel moment…. eram doar noi ….nisipul si apa… restul chiar nu mai conta…

Timpul a trecut fara sa ne dam seama, iar cerul a inceput usor sa se lumineze… soarele a inceput sa-si faca simtita prezenta, iesind ca un bulgarea de foc din luciul apei, ridicanduse incep pe cer, ca un parumbel ce tocmai scapase din colifie, simtind dulce gust al libertatii….. Era cu adevarat un rasarit de soare superb….

Oboseala disparuse cu totul, parca nici nu mai avea vreo importanta ca nu dormisem de nush cate zeci de ore, ca lumea nu stia de mine daca sunt intreg sau nu! Tot ce conta… eram langa ea…imi furase minte, imi acaparase gandurile …eram acolo…total.

Intorcandu-ne la casuta de pe malul marii…privesc telefonul pe care il lasam pe masuta in salon..plin de telefoane si mesaje. In acel moment am realizat ca eu trebuia sa parasesc in acea dupa-amiaza acel loc, acel oras, acea tara…sa revin printre pamanteni…intr-un cotidian pe care in acel moment il detestam…. nu-mi doream asta, dar eram nevoit s-o fac…

A fost cumplit de greu sa-i explic ca eu trebuie sa ma intorc in Franta, ca probabil, cel mai curand ne vom revedea peste 3 luni, cand aveam sa ma intorc in acele locuri, mi-a fost ingrozitor de greu sa ma dezlipesc de ea, simteam cum o parte din sufletul meu se rupe…vrand sa rmana langa ea….si totusi …despartirea s-a infaptuit…

Ajuns “acasa” am verificat biletul de avion, intr-un sictir indescriptibil  am facut bagajele,  am facut ultimele cumparaturi…asa zisele cadouri…. Gandu-mi zbura la acea noapte magica, la pielea fina, la atingerile usoare si tandre…la sarutarile fierbinti… flash dupa flash…dupa flash….

Semaforul era rosu….B. Tyler imi cnta Against the wind……iar in clipa cand s-a facut verde, am calcat acceleratia si am schimbat directia de mers, catre casuta de pe malul marii, vroiam s-o mai vad, s-o mai strang in brate….macar o data…o singura data….pt ulrima oara…eram constient….ca exista sanse foarte mari…sa n-o mai vad niciodata. dupa un drum de 30 de min, ajung la locul dorit…..opresc otorul..ies din masina ..fara sa mai inchid portiera….ma indrept…spre casa…alergand…..dau sa intru..usa inchisa…..fug in spatele casei…..la leagan…nu era….incep s-o strig….si nu raspunde…..Vreau s-o sun….imi caut telefonul…prin toae buzunarele..nu era…incep sa ma agit tot mai tare…..si imi amintesc…ca-l lasam pe bord..in masina…fug…..recuperez telefonul…..si o sun….telefonul ei…era inchis….imi raspunsese un robot…o voce feminina ce-mi spunea in portugheza…”Pentru moment abonatul contactat nu poate f contactat”… In mintea si in sufletul meu…era un razboi total……Incep sa alerg catre plaja crezand ca am s-o gasesc acolo….nu era…..

La un mom….renunt la orice speranta, imi spun asta e….si ma intorc la masina, deja eram in intarziere…si aveam un avion de prins….

Cu sufletul praf…cu mintea naucita de ganduri si idei…pornesc motorul..si fara sa privesc inapoi accelerez puternic spre aeroport. Ajuns acolo, predau masina…inchei toate formalitatile..si ma intreb spre check-in. Predau bagajul de cala si ma indreptam care zona g4…de unde trebuia sa imbarc…ai aveam cam 45 de min…pana pleca avionul.

Pt ca tot mai aveam timp, m-am gandit sa ma opresc la bar sa iar o sticla de apa , era cald si simteam nevoia sa ma hidratez. Iau sticla, iar cand ma intorc….era in spatele meu……imbracat intr-o pereche de pantaloni albi…si o camasa alba…..ochii rosii de plans….si in mana avea o hartie…. Cand privirile noastre se intretaie…izbucneste  in plans si mai tare….si incepe sa fuga spre mine…..am aruncat rucsacul….sticala de apa….si luat-o in brate…..incercand s-o calmez…s-o linistesc….eu nu-mi doream sa plec…ea ma implora sa raman……

timpul se scurea…avioanele erau auntate….iar pasagerii chemati la ibarcare…. Gabajul era deja a cala…iar eu nu vroiam sa plec…. Dupa ce s-a mai linistit….mi-a spus ca are o oferta de munca in Dubai…..ce nu e foarte convinsa ca ar accepta-o…dar…firma care o angajeaza este franceza….si inainte de plecarea in Emiratele Arabe Unite, trebuie sa participe la un training de o luna jumate in Paris..

Discutand…am ajuns la un consens..ea va accepta acel job…iar noi urmeaza sa ne vedem peste 2 saptamani cand va ajunge in Paris… WOW…ne vedeam…aveam o luna si ceva de petrecut impreuna….eram iar impreuna…..incepusem sa zambim amandoi….

Totul s-a spulberat ..s-a spart…s-a sfaramat in cioburi mici..in mom in care s-a strigat…avertisemntul…pentru calatorii zborului spre PAris….lacrimile au reaparut…..sarutari fugitive…..si scrasnituri din dinti….au insotit acle cateva zeci de secunde….pana la mom crucia…al despartirii….o atingere indelunga a degetelor inclestate….o privire disperata….lacrimi sarate….si un … bye…see u soon…

………………………………………………………………………………………………….

Avionul…a zburat mai bine de 12 ore…lasand in urma tot….

2 saptamani au trecut cu telefoane…mail-uri….si poze…

…………………………………………………………………………………………………….

A ajuns, era iar in bratele mele….eram unul langa celalalt….de aproape o luna….totul era superb…o adevarata poveste de dragoste….intr-un oras plin de iubire si muzicalitate…..timpul a trecut repede…..iar ea….ea a trebuit…sa-si faca iar bagajele si sa plece in Dubai. Noul job, banca, sarcinile o asteptau. Era pregatita pt ceea ce avea sa ia in sarcina….dar eu ….eu eram ancora ce n-o putea lasa sa se desprinda…..

dupa lungi discutii…am stabilit “planul de bataie” si astfel …ea a reusit sa plece ….

Dubaiul schimba multe…..preceptii…viziuni.gandiri… totul a mai durat…..cateva luni…..apoi pauza….o revenire….a iei in Franta….iar acea plecare….a fost definitiva…si irevocabla….

…………………………………………………………………………………………………………………..

Acum veti incelege ..de ce intr-un articol ..am scris dspre relatiile la distanta…..

Si in ziua de azi urasc acel oras, acea tara….urasc distanta si mai ales….ma urasc pe mine…..

Asta a fost si cu amintirile din Pacific….

The End

Advertisements

June 28, 2009 - Posted by | A fost odata

5 Comments »

  1. Uneori iubirea ne da aripi, altori ajungem la disperare…istoria se repeta pana gasim persoana potrivita. Ani de zile am privit in urma dupa o iubire imposibila, complicata si ireala Am crezut in vise, dar visele s-au facut scrum. Singuratatea e cea mai grea povara pe care o putem duce. Oare suntem meniti sa suferim? Tot ce simt in randurile tale e durere. E greu de crezut, dar inteleg mai bine decat crezi aceste randuri. Iubind murim, traim, respiram: dar oare merita aceasta daruire? Lup drag viata e binara, O moneda are 2 fete, Traieste amintirea clipelor frumoase si lasa amaraciunea sa se evapore! >:D<

    Comment by Corina | June 28, 2009

  2. 🙂 Am citit continuarea si cu toate ca eram hotarata sa nu “comentez”…n-am reusit… 🙂
    Finalul povestii tale mi-a adus aminte de o intamplare despre care nu obisnuiesc sa vorbesc… 🙂
    Acum vreo 6 ani…cineva mi-a spus “Nu pleca”… Dar…am plecat fara sa spun nimic…pentru ca daca l-as mai fi vazut stiam ca nu aveam sa imi mai pot duce la capat “planurile”…Am ales studiile in Capitala…in locul sansei pe care mi-a cerut-o…insa ma intreb si acum…”ce ar fi fost daca….” desi nu mai stiu nimic despre el de atunci…
    Macar mi-au ramas amintirile… In timp am invatat sa ma bucur de ele… 🙂
    E greu….dar se poate…:)

    Comment by Crissa | June 29, 2009

  3. Esti un barbat norocos Lup, multi dintre oameni doar citesc despre aceste lucruri scrise de tine, nu stiu sa le simta sau unii chiar nu sunt atat de iubiti de d-zeu incat sa fie binecuvantati cu acest dentiment divin, doi oameni devin unul, unele lucruri sunt facute cred sa nu dureze o vesnicie ca perioada, dar ele traiesc in noi ptr o viata, te pupic si grija de tine

    Comment by vulpi | June 29, 2009

  4. …unii traiesc o viata si nu au parte de atata dragoste…dupa mine cea mai frumoasa dragoste e cea neamplinita,nu trece niciodata…pentru asta citez din Ileana vulpescu”dragostea si raceala se trateaza cu patul”…
    cat de mare ar fi dragostea ajunge sa sfarseasca in banal…cum ar fi fost Romeo si Julieta batrani?dupa mine nici nu exista dragoste,doar scurtcircuite vindecate de timp…cati reusesc sa treaca proba asta?ea nu a reusit…

    Comment by tina | June 29, 2009

  5. Deci eu nu iti las comentariu la aceasta ultima parte… nu de alta dar o sa incep sa plang… asa ca frate-miu iti dau un singur lucru: >:D:D< ti pup

    Comment by Raluka | June 29, 2009


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: