Amintiri din Pacific (II)

Sa dau Caesar-ului…ce este al Caesar-ului si am sa continui povestea… chiar daca lipsesc multe elemente.

Aprind o tigare, dau drumu la piesa si ma las dus de val “de culoarea Pacificului…”

… Am ajuns langa ei, ghemul de blana si par, maini si labe, roscat si cenusiu-gri, era foarte bine inchegat…

Rasul placut si copilaresc, pe care nu-l asteptam, ma bulversa cumplit…

M-am asigurat ca nu se poate intampla nimic rau, am rasuflat usurat , m-am intins pe nisip, la o distanta de 2 m de ei, mi-am aprins tigarea si priveam cand la ei cum se joaca…cand la valurile ce udau tarmul golfului… Iar acel soare ce se oglindea in luciul apei si ce transforma stropii de apa si spuma…in mici cristale… nu-mi pot sterge acea imagine din minte…

Timpul a trecut, iar Ice a lasat joaca si a fugit in apa… iar femeia, ce pana atunci nu reusisem sa-i vad chipul, s-a intins pe burta la cativa cm de mine si si-a lasat barbia in palme…sprijindu-se in coate..

Avea niste trasaturi atat de frumoase, liniile fetei ii conturau si scotau in evidenta buzele senzuale, ochii migdalati, nasul mic si usor in vant, avea o alunita mica si parca pictata asezata pe obrazul stang…privirea strengareasca ….

Amintiri din Pacific…

Se spune ca dragostea apare atunci cand ne asteptam cel mai putin, vine pe nesimtite, ne suceste mintile, iar daca nu suntem capabili sa o pastram, dispare in noaptea grea fara sa ne dam seama…. “fuse, fuse si se duse..”

Vacantele aduc cu ele, pe langa libertate si buna dispozitie, foarte multe surprize… unele placute, altele mai putin placute… Pana la urma este vacanta si trebuie sa ne simtim bine…

Zis si facut! Luat bilet spre America de Sud, ajuns pe malul Pacificului…dupa 14 ore de zbor…fara tutun (doar eu stiu cat a trebuit sa indur si sa rezist eroic atatea ore, fara pic de nicotina). Dupa acest zbor cred ca am luat 2 kg la cate dulciuri si ciunga am bagat la purtator…

Era inceputul anului..un Ianuarie friguros si umed, de unde plecasem…ajuns la o clima calda, calma, primitoare…cu 36-38 de grade in mijlocul zilei…imi era bine… O senzatie stranie imi agita mintea si sufletul in fiecare dimineata cand ma plimbam pe plaja descult, dupa ce-mi luam micul dejun…(pepene galben si rosu, feliat si 2 pahare de fresh de portocale)…

Ganduri…

Marti, 13 Ianuarie 2009

Undeva in jurul ore 19:00…

E o seara de “iarna”, doar din punct de vedere calendaristic, deoarece afara e o toamna mohorata si deja mult prea insuportabila.

O tigare in coltul gurii, o bricheta ce se straduie sa aprinda “viciul”, o flacara … iar fumul incepe sa se ridice incet, parca in pasi de vals spre tavan…

O seara in care am nevoie sa-l ascult…

Ma intreb oare cati dintre voi ascultati pentru prima data aceasta creactie? Nu vreau sa ma gandesc prea mult la asta…mi-ar lasa un gust amar. Intr-o lume plina de dance, tehnotonik, minimal, hip-hop, underground… etc cine se mai gandeste la muzica ce traieste de mai bine de 400-300 de ani?

Incercati sa vedeti care din artistii de azi, o sa-mi mai ascultati peste 20-30 de ani…

Nu am dispozitia necesara de a da lectii de “istoria muzicii”…sau de moralitate…bleah…

Ok, sa zicem ca merge la casa sufletului, dar unde ne duce cu gandul? La viata? La moarte? La visare? La persoana draga? La locurile si la oamenii departe de noi? La problemele cotidiene? La nemultumiri? Sau poate doar…la faptele pe care nu le-am facut din diverse motive… Suntem diferiti, iar asta da un strop de speranta si de diversitate, altfe…sincer..m-as plictisi cumplit pe lumea asta. Surprinzator…n-as fi singurul…

Imi suna telefonul…ma lasa rece… persoane care nu-mi spun nimic, nu aud…nu stiu ce se vorbeste cu mine…raspund mereu monosilabic…gandul mi-e departe…cred ca de data asta am reusit sa strapung barierele imaginatiei…nu vreau si sincer, nu-mi doresc sa stiu ce se intampla in jurul meu, nu vreau sa aud lamentarile si probleme cotidiene… nu vreau sa stiu ca pe Pamant sunt razboaie si minciuna, probleme multora ma fac sa nu clipesc…

Pot fi catalogat inuman, insensibil…acel ICEBERG pomenit de unii…blamat de altii!!! Ha…”traim in lumea pe care ne-o dorim”… Parca am mai auzit asta undeva…?

Ma privesti, incerci sa deslusesti din priviri…ma fixezi, ma masori…privesc dincolo de tine…nu te mai zbate aiurea, gandul nu mi-e la tine, nu stiu cine esti, nu stiu de ce mi te adresezi. Habar nu am ce vrei de la mine, iar mai presus de asta, ar fi ultima mea dorinta, sa descopar…sa te aud!!! Lasa-ma acolo sus….”pe cerul patriei” sunt liber…sunt eu…

Un Mig21 Lancer ce survoleaza fara incetare de ceva timp un singurl loc, ca un vultur ce da tarcoale “prazii”… Sunt SUS…printre nori, printre stele, mereu treaz, mereu cu gandul acolo…dar nu la tine, nici la tine…ci la … nu vei afla niciodata…

Pasarea Phoenix, va renaste mereu din propria-i cenusa si se va ridica iar si va zbura …

Si pt ca stiu … pentru ca pot… pentru ca vreau…

Hm… ce ar mai putea fi de spus? NIMIC

Enjoy… este 13 si o zi de MARTI!!!

Pe (un relativ) curand…

Dor de duca…

E noapte, destul de tarziu pot spune, 4:02 am (multa lumea doarme la ora asta), am uitat de mult ce care este terminologia cuvantului somn. Rascolesc youtube-ul, tigarile se sting una cate una, afara sunt -2 grade, iar eu simt o dorinta nebuna de a evada in noapte, asa cum o faceam odata….candva….undeva…la 3000 km de aici.

As putea s-o fac si acum, aici, nu? 🙂 Nu are acelasi farmec. Lipsesc multe elemente din cadru pt a putea sa aranjez acel puzzle. Kent-ul lung, doza de energizant, sanwish-urile cu pui si ardei copt, la triughi, luate din benzinarie… Getz-ul mult iubit, luna… si mai ales cd-ul cu Sacred Spirits.

De fiecare data povestea incepea la fel… o zi lunga de munca, se asternea noaptea peste Capitala, iar calatorul visator incuia biroul in urma lui, saluta de fiecare data un ciobanesc german, apoi se urca in masina, aprindea tigarea, pornea motorul si in secunda 2 din boxe se auzea melodia asta….