Ganduri…

Marti, 13 Ianuarie 2009

Undeva in jurul ore 19:00…

E o seara de “iarna”, doar din punct de vedere calendaristic, deoarece afara e o toamna mohorata si deja mult prea insuportabila.

O tigare in coltul gurii, o bricheta ce se straduie sa aprinda “viciul”, o flacara … iar fumul incepe sa se ridice incet, parca in pasi de vals spre tavan…

O seara in care am nevoie sa-l ascult…

Ma intreb oare cati dintre voi ascultati pentru prima data aceasta creactie? Nu vreau sa ma gandesc prea mult la asta…mi-ar lasa un gust amar. Intr-o lume plina de dance, tehnotonik, minimal, hip-hop, underground… etc cine se mai gandeste la muzica ce traieste de mai bine de 400-300 de ani?

Incercati sa vedeti care din artistii de azi, o sa-mi mai ascultati peste 20-30 de ani…

Nu am dispozitia necesara de a da lectii de “istoria muzicii”…sau de moralitate…bleah…

Ok, sa zicem ca merge la casa sufletului, dar unde ne duce cu gandul? La viata? La moarte? La visare? La persoana draga? La locurile si la oamenii departe de noi? La problemele cotidiene? La nemultumiri? Sau poate doar…la faptele pe care nu le-am facut din diverse motive… Suntem diferiti, iar asta da un strop de speranta si de diversitate, altfe…sincer..m-as plictisi cumplit pe lumea asta. Surprinzator…n-as fi singurul…

Imi suna telefonul…ma lasa rece… persoane care nu-mi spun nimic, nu aud…nu stiu ce se vorbeste cu mine…raspund mereu monosilabic…gandul mi-e departe…cred ca de data asta am reusit sa strapung barierele imaginatiei…nu vreau si sincer, nu-mi doresc sa stiu ce se intampla in jurul meu, nu vreau sa aud lamentarile si probleme cotidiene… nu vreau sa stiu ca pe Pamant sunt razboaie si minciuna, probleme multora ma fac sa nu clipesc…

Pot fi catalogat inuman, insensibil…acel ICEBERG pomenit de unii…blamat de altii!!! Ha…”traim in lumea pe care ne-o dorim”… Parca am mai auzit asta undeva…?

Ma privesti, incerci sa deslusesti din priviri…ma fixezi, ma masori…privesc dincolo de tine…nu te mai zbate aiurea, gandul nu mi-e la tine, nu stiu cine esti, nu stiu de ce mi te adresezi. Habar nu am ce vrei de la mine, iar mai presus de asta, ar fi ultima mea dorinta, sa descopar…sa te aud!!! Lasa-ma acolo sus….”pe cerul patriei” sunt liber…sunt eu…

Un Mig21 Lancer ce survoleaza fara incetare de ceva timp un singurl loc, ca un vultur ce da tarcoale “prazii”… Sunt SUS…printre nori, printre stele, mereu treaz, mereu cu gandul acolo…dar nu la tine, nici la tine…ci la … nu vei afla niciodata…

Pasarea Phoenix, va renaste mereu din propria-i cenusa si se va ridica iar si va zbura …

Si pt ca stiu … pentru ca pot… pentru ca vreau…

Hm… ce ar mai putea fi de spus? NIMIC

Enjoy… este 13 si o zi de MARTI!!!

Pe (un relativ) curand…