Poveste fara sfarsit…

Cineva in seara asta ma intreba ce am? I-am raspuns simplu…poveste fara sfarsit… S-a mirat, oare nu a inteles? Oare eu m-am facut destul de inteles? Raspusul e dincolo de noi…

De ce mereu totul incepe si se termina cu o relatie? Fie ea de lunga sau scurta durata? Mereu mi-am pus si probabil am s-o mai fac….care este menirea omului pe Pamant? Sa se nasca, sa creasca, se indobitoceste cu o doctrina pe care multi o blameaza, putini o respect, iar mai presus de asta, este dorinta ta, a mea, a noastra de a ne darui. Prin gesturi, prin sentimente, prin tot… ne daruim. Dar cui. Asta noi alegem, sau pur si simplu…se intampla! Te loveste, esti chiaun si te intrebi…pentru ce, iar apoi inevitabila intrebare… pentru cine? HA HA HA! Te uiti in oglina, asta daca nu cumva e deja crapata si tot iti pui intrebari.

Eu azi dimineata, intr-un mom din acesta de profunzime maxima, am reusit sa gasesc un raspuns…chiar daca a fost cu riscul de a ma taia pe obrazul drept, in timp ce ma barbieream,

Sunt convins ca si voi, va surprindeti in momente de genul acesta in care sunteti doar voi …cu voi..si incercati sa disecati firul in 4..sau chiar mai multe..incercati sa va raspundeti unor intrebari…de multe ori chiar intrebatoare. inevitabil vine si acest…”DE CE”?

Pauza de suc – (merci Irina pt gand)